În abordarea penitentului, esențială devine optica specialistului: în fața mea văd o persoană cu identitate proprie sau obiectul muncii mele? Investesc o anumită doză de încredere în el, îl provoc să devină responsabil, să demonstreze că merită o nouă șansă. Delictul reprezintă expresia unor nemulțumiri, un strigăt mut ignorat care caută să se facă observat, durerea, cel mai frecvent, confundată cu un gest lipsit de discernământ în care se ascunde întreaga istorie a rănilor cumulate și refulate de către inculpat. Nu pot vorbi despre reinserție socială dacă mă raportez la deținut ca la un individ lipsit de personalitate, uitând că are năzuințe și nevoi, realizări și eșecuri, pe fundalul unei educații și o serie de experiențe orientate către scopul personal al vieții. Penitenciarului i se asociază o imagine statică impregnată doar de amprenta timpului unde se execută sentința, într-o atmosferă de plictis și stres cronic. Care este totuși rolul penitenciarului?

Adaugă comentariu

1 – Oricine îşi poate spune cuvântul aici fără a trebui să se înregistreze, însă comentariile vor fi moderate înainte de publicare.

2 – Vă rugăm să respectaţi următoarele reguli:
• comentariul să aibă legătură cu subiectul articolului;
• să respecte opiniile şi convingerile celorlalţi;
• să fie argumentate;
• să nu jignească, să nu fie obscene, ameninţătoare ori abuzive;
• să nu instige la ură, reacţii negative sau discriminări de orice natură;
• să nu fie repetitive, lipsite de sens sau spam.

3 – Decizia de a nu se publica un comentariu este ireversibilă. Puteţi reveni oricând cu un comentariu care să respecte regulile.

Nume*

Email*

Website

Anunţă-mă dacă apar comentarii noi

Actualizează

Trimite

Anulează