Implicarea familiei, un neajuns al sistemului penitenciar pentru minori

O parte majora a personalităţii este educaţia morală şi sivică, care ar trebui să fie o activitate sistematică, organizată şi conştientă, desfăşurată atât de familie cât şi de şcoală, dar şi de alţi membri ai societăţii, precum instituţiile din sistemul penitenciar, în cazul detenţiei minorilor. Activităţile comune, continuarea muncii educatorilor de către părinţi, chiar şi prin discuţii cu delincvenţii minori, implicarea familiilor în activităţile care au loc în penitenciar, transformă priceperile în deprinderi şi le dau copiilor o motivaţie mai puternică. Dacă părinţii îţi văd copiii ca parteneri egali în viaţa socială, ei vor înţelege că atât părinţii cât şi copiii, cu toţii au drepturi dar şi responsabilităţi în viaţa socială.

Adaugă comentariu

1 – Oricine îşi poate spune cuvântul aici fără a trebui să se înregistreze, însă comentariile vor fi moderate înainte de publicare.

2 – Vă rugăm să respectaţi următoarele reguli:
• comentariul să aibă legătură cu subiectul articolului;
• să respecte opiniile şi convingerile celorlalţi;
• să fie argumentate;
• să nu jignească, să nu fie obscene, ameninţătoare ori abuzive;
• să nu instige la ură, reacţii negative sau discriminări de orice natură;
• să nu fie repetitive, lipsite de sens sau spam.

3 – Decizia de a nu se publica un comentariu este ireversibilă. Puteţi reveni oricând cu un comentariu care să respecte regulile.


Codul de securitate
Actualizează