Implicarea familiei, un neajuns al sistemului penitenciar pentru minori
O parte majora a personalităţii este educaţia morală şi sivică, care ar trebui să fie o activitate sistematică, organizată şi conştientă, desfăşurată atât de familie cât şi de şcoală, dar şi de alţi membri ai societăţii, precum instituţiile din sistemul penitenciar, în cazul detenţiei minorilor. Activităţile comune, continuarea muncii educatorilor de către părinţi, chiar şi prin discuţii cu delincvenţii minori, implicarea familiilor în activităţile care au loc în penitenciar, transformă priceperile în deprinderi şi le dau copiilor o motivaţie mai puternică. Dacă părinţii îţi văd copiii ca parteneri egali în viaţa socială, ei vor înţelege că atât părinţii cât şi copiii, cu toţii au drepturi dar şi responsabilităţi în viaţa socială.
Scris de Adriana Daniela Casangiu
Cuvinte cheie:
Articol complet:
