Florian, G. (2002): Psihologie penitenciară, Oscar Print, Bucureşti.
Scris de Ariadna Culcean
Loc al perspectivei sociale, penitenciarul invită la meditaţie asupra condiţiei umane, psihologul comparând idealurile cu realitatea – aşa cum o constată el în teritoriul său de muncă – şi nu poate să nu întrebe societatea dacă acceptă gradul de discrepanţă, rol care, desigur, nu este prea satisfăcător. Discrepanţe există în cadrul tuturor ştiinţelor, iar aceia care le arată sunt rareori apreciaţi. Tentaţia va fi întotdeauna de a face jocul celor tari şi la putere. Acest lucru face să fie deosebit de important pentru psihologul care lucrează într-o închisoare să clarifice rolul său şi să menţină contactul cu o comunitate de egali care îl poate ajuta să-şi îndeplinească o sarcină care, în ansamblul ei, poate fi o mică contribuţie la crearea unei societăţi mai bune.
 articol 1, no. 2, vol. I.pdf | 170 Kb |
