Teoria probelor canonico-juridice - în istoria procesului divin
Scris de Cătălin Ştefan Popa
Drepturile omului sunt principalele condiţii care permit fiecărui om să-?i dezvolte calită?ile cele mai eficiente. Aceste drepturi, le putem folosi timp pentru a fi recunoscute de alţii şi recunoaşterea lor nu poate obţine o dovadă a realităţii pe care o pretinde fără prezen?a unor probe. Fiind un mijloc de cunoa?tere a faptelor care s-au petrecut în realitatea obiectivă, probele sunt legate de concep?ia filosofică în problema posibilită?ii cunoa?terii fenomenelor din natură ?i societate ?i a apărării drepturilor omului, căci a nu dovedi un drept, este ca ?i cum acesta nu ar exista (Idem est non esse, et non probari). Lipsa probelor este un risc important în transformarea drepturilor civile subiective, deoarece chiar şi în cazul în care dreptul poate exista (fără nici o dovadă), el nu poate fi exercitat în mod normal. Nu a?a s-a întâmplat şi în cazul Dumnezeului-Om unde culpa, a fost inventată, dar El în conformitate cu planul Său a realizat răscumpărarea omului.
 articol 6, no. 2, vol. I.pdf | 294 Kb |
